Imaginează-ti următorul cadru: un pastor normal are o predică normală, deci nimic nu e ieşit din comun. Are o poveste despre o persoană care a fost într-o biserică, a ascultat predica însa nu a răspuns chemării de la sfârsit, râzând si spunând ca se va intoarce la bătrâneţe ( Povestea ultra cunoscută, cu o persoană necunoscută despre care voi vorbi pe parcurs). Apoi ieşind afară din biserică este călcat pe trecerea de pietoni de o maşină neavând astfel şansa de a se pocăi. Iar pastorul concluzionează: “Cu Dumnezeu nu se poate negocia!”. Dacă tot am început cu această povestire, voi analiza două aspecte:
1. Povestirea nu prea are de-aface cu nici o negociere, deoarece omul nu a încercat să facă vreun târg, ci pur şi simplu nu a dorit să se intoarcă. Iar Dumnezeu nu i-a propus nici un târg (să nu-mi spuneţi ca “dă-mi inima, îţi dau veşnicia” e un târg).
2. Dacă povestirea nu prea are de-aface cu negocierea, atunci rămânem in ceaţă, deoarece trebuie sa luăm in calcul o povestire cu o persoană care a existat, a negociat şi care poate fi confirmată.
Însă există o persoană care a negociat la sânge cu Dumnezeu (şi desigur, deja gandul ti-a sarit la Avraam).
Ce a facut el? Cand Dumnezeu l-a vizitat, si aceasta a auzit ca vrea sa distruga Sodoma si Gomora unde locuia si Lot, Avraam l-a rugat pe Dumnezeu sa nu distruga cetatile in cazul in care exista 50 de oameni credinciosi. Si a primit promisiunea ca nu vor fi distruse. Insa sceptic fiind in ceea ce priveste credinciosilor stricatilor a inceput sa scada numarul ajungand de la 50 la 10 oameni.
Deci se poate negocia cu Dumnezeu? Da.
Textul se gaseste in Genesa, capitolul 18.
