La cumpăna dintre ani

Întotdeauna m-au amuzat vorbele mari şi cei care le folosesc. "La cumpăna dintre ani" , şi altele sunt fraze învăţate pe dinafăra. Deasemenea mi-am pus de multe ori întrebarea dacă pastorul, atunci cand rosteşte "Slavă Domnului" între doua propoziţii ca să îşi tragă răsuflarea, ştie ce spune. În fine, despre altceva vreau să vorbesc.
Sunt de admirat oamenii care se roagă cât mai mult şi au cât mai mult timp pentru Domnul. Însa nu i-am înţeles niciodată pe cei care tot anul se roagă de vreo două, trei ori pe săptămână, dar la ora 12 fix noaptea, la "cumpana dintre ani" ei sunt pe genunchi:
"- Hai sa ne rugam, pentru ca intrare in 2011 sa ne prinda pe genunchi". Ce relevanta are faptul ca intri in 2011 pe genunchi? De obicei persoanele de genul asta ori se roaga rar in timpul anului, ori traditia sau spusele unora i-au adus in asemenea stare incat inghit orice aud. Personal, trecerea dintre ani prefer sa o vad stand in strada si uitandu-ma la artificii. Pentru Dumnezeu, timpul e irelevant. Nu incerc sa pacalesc pe nimeni.