Pastorul: "Fratilor lumea nu ma place deoarece eu spun lucrurilor pe nume, spun ceea ce trebuie si ii place Domnului, nu ceea ce doresc oamenii sa auda si ceea ce le gadila urechile. Deci sa nu va asteptati la vorbe induiosatoare deoarece nu veti avea parte de ele".
Problema nu e in aplicarea frazei ci in repetarea ei la infinit ca pe o poezie invatata. Inteleg, un pastor vine cu ideea asta, o spune in fata unei biserici, biserica ramane impasibila, insa urmatoarea saptamana o suta de pastori zic aceeasi poezie, apoi numarul se dubleaza, tripleaza, etc. Dar noi suntem oameni, pastorul e si el un om, iar oamenii mai gresesc.
A treia saptamana, un pastor de la o alta biserica, vine la voi in biserica si isi incepe predica: "Fratilor lumea nu ma place....". Iar predica e din psalmul 23. Domnul este pastorul nostru, iar noi suntem oitele Lui. La sfarsit chemarea in fata pentru cei nemaintuiti. Pana la urma care era legatura dintre psalmul 23 si faptul ca el se crede dur? Niciuna, e vorba doar de copiat.
 |
| pentru marire poza, da-ti click pe ea de doua ori. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu